La bordelul fără curve așteptându-l pe Ceaușescu ăl Bun

Prinşi parcă în dilema alegerii între sexul devălmaş unde, după stingerea becului, se aude câte o voce cerând speriat-imperios  „Naşule, să ne organizăm, că de juma' de oră mi-o trage unu' şi nu ştiu cine-i!” sau a celui practicat la bordelul cu un sistem de management al calităţii unde alegerea fiecărei caracteristici te duce dintr-o încăpere-n alta pentru ca,  la final, în locul blondeicuochialbaştrisânimarietcetc să te pomeneşti din nou în stradă, și nesatisfutut și cu banii luați dar îmbogățit spiritual  de explicaţia „Curve n-avem încă, da' ce spuneți de organizare?” suntem puşi să răspundem la întrebarea „Îl reformăm sau facem altul?"  Atunci când şi Traian Băsescu, şi Dinu Patriciu, şi Dragoş Paul Aligică, şi Cristian Ghinea sau Sebastian Lăzăroiu vorbesc despre un nou partid încep să bănuiesc că ceva nu e chiar ce pare. Că avem poate o temă recurentă şi oarecum impusă pe agenda publică sau aşa cum spunea Vasile Ernu  „O Fantomă bîntuie Generaţia Zero a României” la a cărui concluzii chiar venite din partea unui intelectual de stânga nu am cum să nu subscriu.  Atât aşteptările cât şi dezamăgirile sunt mari. Un partid nou  însă? O Albă ca zăpada? Ar fi o construcţie pe principiul decât  sărac şi bolnav mai bine bogat si sănătos! Doar că nu cred că o nouă mişcare politică, un nou partid reprezintă neapărat soluţia ci ar putea fi ori o consecinţă tragică incapacităţii PDL ori o construcţie idealist naivă, o himeră cum din nefericire s-au mai văzut. (un exemplu ar fi URR o mişcare în care am crezut, în care m-am implicat dar care din nefericire a eşuat trist). 

În PDL o schimbare de lider, o altă echipă de conducere şi asumarea mai accentuată a identității de dreapta ar putea fi soluţiile. Care lider? Atât Cezar Preda, indirect cât şi Dacian Ţolea, direct, o numesc pe Monica Macovei, ca  liderul unicei soluţii la criza PDL. 

Revenind la aşteptări poate că, de fapt, lumea de la noi nu vrea o Albă ca Zăpada, partidul sfinţilor şi îngeriţelor, ieşit din spuma mării, populat de fiinţe suave şi binefăcătoare,  ci mai degrabă îl vor pe Ceauşescu. Un Ceauşescu bun ce-i drept. Care dintr-un gest cu mâna să facă autostrăzi. Să construiască locuinţe. Să crească  PIB-u'. Să scadă dobânzile. Să-i pedepsească pe cei răi. Să-i întărească pe cei slabi, să fie ceea ce a pretins Ceauşescu cel Rău că era dar nu a fost, far călăuzitor, cârmaci, cel mai bun şi cel mai drept. Un tată iubitor.

Ţine de curajul nostru al tuturor celor  implicaţi într-un fel sau altul în politică să spunem parafrazându-l pe Lascăr Catargiu, "Aiasta nu se poate!" Nu s-a putut şi nu se va putea nici odată. Iar celor care vor să schimbe lumea cu manualul de ledership sub braţ  să le amintim că vor sfârşi cel mai adesea nu doar spunând "Să construim o lume nouă, nu vouă!".