Pre-mize politice

Alt an, aceleaşi probleme. Politice şi economice. Neprinşi de flama violet, constatăm că, dacă contracţia economică pare să se îndrepte spre final, aşezările de pe eşichierul politic par a fi abia la început. Toate cele trei partide importante din România şi-au anunţat congresul. Care sunt tendinţele?

La PNL avem o competiţie deschisă între actualul preşedinte naţional liberal, Crin Antonescu şi cel puţin doi contestatari: Călin Popescu Tăriceanu şi Viorel Cataramă. Ce oferă aceştia? Ex premierul şi ex preşedintele partidului ar propune revenirea la guvernare alături de PDL şi UDMR. Prezenţa lui Sebastian Vlădescu în actualul executiv nu poate decât să ne dea de gândit, sugerând, orecum ironic, o îndulcire a relaţiilor între Tăriceanu şi Traian Băsescu şi, pe cale de consecinţă, cu PDL.
Viorel Cataramă, cel care a ţinut partidul în perfuzii financiare în cea mai neagră perioadă a acestuia, apare ca un substitut al lui Dinu Patriciu, acesta fiind decredibilizat total de insuccesul de public al producţiei sale cinematografice "Băsescu loveşte un copil", un adevărat film de dragoste cu karate.
Crin Antonescu, mizezază pe continuitate, declamând performanţa electorală din primul tur prezentând-o ca pe cea mai mare reuşită a naţional-liberalilor ever, uitând pe semne că de fapt s-a clasat pe un onorabil loc trei. Din trei. De asemenea a ratat magistral şansa de a coagula dreapta şi de a deveni unicul candidat al acesteia în 2014. Nu am nici o idee cine va învinge.

PSD. Familie mai mare, probleme mai mari. Este aproape sigur că atât Mircea Geoană cât şi Viorel Hrebenciuc vor deconta contraperformanţa din alegeri şi trimiterea partidului în opoziţie.
Miron Mitrea, Cristian Diaconescu chiar şi Adrian Năstase şi-au anunţat intenţia de a participa la competiţia pentru postul de preşedinte. După cum văd eu lucrurile Cristian Diaconescu, preşedinte şi Miron Mitrea, secretar general ar putea constitui noua configuraţie de la vârful PSD.

PD-L. Aici lucrurile sunt cele mai complicate. Partidul se află la guvernare. Traian Băsescu este preşedinte. Nu au însă majoritatea parlamentară necesară proiectelor de modernizare a României (2/3 pentru legi organice şi constituantă). Sunt conştienţi că au nevoie de PNL pentru atingerea acestui scop, drept dovadă toate semnale pe care le-au transmis PNL după 6 decembrie. Actuala structură de 3+1 (Blaga, Videanu, Berceanu + Boc) de la vârful partidului se pare că şi-ar cam fi epuizat rolul. Apar voci care cer deschiderea partidului chiar reformarea acestuia la guvernare fiind. Ce se poate întâmpla? O eventuală candidatură a lui Vasile Blaga susţinut de filiale din Transilvania. Cine ar putea fi un contracanditat? O variantă ar fi Liviu Negoiţă susţinut de filiale din Moldova şi Muntenia. Rămâne de văzut cum se vor poziţiona liberalii din PD-L (Voinescu, Stoica, Preda). Şi nu în ultimul rând care va fi opţiunea Cotroceniului.

Reformarea PD-L

Reformarea PD-L trebuie să constituie unul dintre obiectivele pe termen mediu ale democrat liberalilor. Nu mă refer aici doar la modificarea unor aspecte aparent neimportante cum ar fi cele care ţin de imagine (actuala siglă este de-a dreptul ofensatoare pentru liberalii din PD-L) ci la reforme mult mai profunde. Despărţirea funcţiilor executive de cele din partid ar fi un bun început.
Un alt aspect care ţine de modernizarea PD-L constă în asumarea caracterului multi doctrinar al partidului. Provocare cea mai mare constă în a reuşi acest demers în paralel cu efortul de guvernare şi cu cel de modernizare a statului, pentru că nu-i aşa există aceea afirmaţie conform căreia partidele nu se reformează cât sunt la putere. PD-L este însă obligat să facă şi această încercare.
Nu în ultimul rând va trebui construită candidatura pentru prezidenţialele din 2014, unde un rol important va reveni procesului de identificarea al unui candidat/urmaş politic al lui Traian Băsescu.

Vor urma vremuri interesante.

PS. Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Absența lui Funeriu, o palmă dată ...

Absența lui Daniel Funeriu din noul guvern mi se pare o greșeală colosală. Nu discut despre calitățile domnului Croitoru sau despre meritele sale, ori despre capacitatea acestuia de fi un promotor al reformelor sistemului educațional românesc. Nici despre diferențele biografice notabile dintre cei doi, ori despre amplitudinea intelectuală diferită a acestora.
Deranjant este faptul că până la urmă Daniel Funeriu a fost folosit doar ca o imagine. Apoi a fost dat la o parte. Și pentru ce? Pentru un calcul meschin de politică internă de partid? Lipsa de consecvență în politică se plătește mai devreme sau mai târziu. Nu mă refer la consecvența în a susține un om, ci la a susține o idee, un proiect. Știu că acțiunea politică nu are nimic de a face cu meritocrația ci reprezintă mai degrabă rezultanta unor forțe contradictorii, însă așa cum stau lucrurile acum, îndepărtarea lui Daniel Funeriu echivalează cu o palmă dată tuturor celor care credeau în capacitatea noastră de a reforma România. O palmă dată liberalilor din PDL. O palmă dată diasporei. O palmă dată unei generații.

Sper să se mai poată îndrepta ceva...

PS Nu sunt singurul dezamăgit.

Update 14.45: Cătălin Croitoru declină nominalizarea.

Ninge

Ninge. Coca Cola ne spune că vin sărbătorile. Ninge. Prilej pentru cretinoizii tembeliziunilor să se mire tâmp că "iarna ne-a luat pe nepregătite" și că "traficul e de coșmar". Huo! Thanks God for Discovery Channel! Ninge. Traian Băsescu a câștigat alegerile. E vremea să câștige și România liniștea și pacea sărbătorilor de iarnă.
Sărbători fericite tuturor!

Bătălia s-a sfârşit. Lupta continuă.

Trebuie să mărturisesc că nu mă bucur. Nu mă bucur pentru că victoriile, chiar cele muncite, conţin cel puţin un dram de noroc care pe mine unul mă fac foarte circumspect în a mă exterioriza cu ţipete şi chiuituri. Cu atât mai mult acum, când totul a fost pe muchie de cuţit. Sunt mulţumit de rezultat şi îngrijorat de ceea ce urmează.

Aşa cum unii dintre voi ştiţi, nu sunt un mare amator de fotbal. Îmi place însă rugby-ul şi ceea ce se întâmplă după un meci de rugby. Când la finalul unui meci aprig disputat, adversarii se îmbrăţişează şi îşi arată respectul cuvenit, când cei victorioşi îi aplaudă pe cei învinşi. Când violenţa şi duritate sunt înlocuite de camaraderie. Aşa cred că trebuie procedat şi acum.
Cei care au câştigat nu trebuie să exalte de fericire şi să-i transforme pe cei înfrânţi în victime. Ci să le întindă cu modestie o mână învinşilor. Să le spună "frumoasă bătălie, aţi jucat bine, noi am fost însă mai buni, voi aţi pierdut". Apoi împreună să vadă ceea ce avem de făcut în continuare.

Evident că primitivii care cred că a susţine un partid politic echivaleză cu a susţine o echipă de fotbal, fac acum ceea ce fac dintotdeauna fanii echipelor înfrânte la noi, acuză arbitrul. "Am fost furaţi!!! Era clar henţ în careu, unşpe metri, ce mă-sa... chioru' dracu'... ".
La fel ca şi în sport, unde un mare campion trebuie în primul rând să ştie să piardă, aşa şi un mare om politic trebuie să ştie să accepte înfrângerea. Apoi să meargă mai departe. Ca Churchil, ca Nixon.

Bătălia s-a sfârşit. Lupta continuă. Dar nu mai e o luptă cu cineva anume. Nici măcar cu geoanăantonescuvoiculescuvântupatriciu. E lupta pentru ceva. Lupta pentru o nouă Românie. Pentru o nouă republică. Sper să avem determinarea şi norocul necesare pentru a reuşi în acest demers.

Preşedintele României: Jucător sau Jucărie?

Până la urmă e simplu: avem de ales pe 6 decembrie între un preşedinte jucător, conflictual, colţos, uneori chiar brutal şi mojic sau un preşedinte jucărie, aflat la cheremul lui Dan Voiculescu, Sorin Ovidu Vântu sau Dinu Patriciu. Ce vom alege, gălgiosul care vrea uneori chiar şi cu forţa modernizarea României cu preţul unor veşnice şi aprinse dezbateri publice, sau pe cel care "crede cu fermitate" în faptul că a fi preşedinte înseamnă să spui doar fraze lungi, pline de cuvinte al căror sens îţi cam scapă, care însă sună foarte frumos "decât" că ţi-au fost şoptite de alţii?
Marinarul care nu bea whiskey ca prostu' sau Obama de Dăbuleni care se relaxează noaptea la maleficul Vântu? Jucătorul sau jucăria?

Scrisoare către România

Vroiam să scriu o "Scrisoare din Mogulistan". Un grup de tineri care studiază în străinătate, mi-au făcut o surpriză, scriind o extraordinară scrisoare către România .

"Draga Romania,

Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» Ne este greu sa raspundem pentru ca ne este greu sa ne uitam inapoi. Privelistea este mult prea trista si, de multe ori, de neinteles. [...] " citeşte mai departe aici